Lavinia Elena Niculicea 
Şi dacă lacrimi nu mai seacă,
Durerea nu mai vrea să treacă,
E ca iubirea-n timp să-ţi spună:
Ești cânt ce-n veșnicii răsună!
Şi dac-un vânt cu dor mă-mbie,
Plecat hai-hui de sub robie,
E că în mine cresc şi flori,
Să le culegi pe toate-n zori.
Şi dacă luna pe furiş priveşte
A inimii nespusă poveste…
E semn că ar trebui să numeri
Atingerile stelelor pe umeri.
Şi dacă nu te pot uita
Şi arde-n mine foc de stea,
E ca iubirea mea să-ţi scrie:
Sunt înger, vis şi veşnicie…
Sursa foto: teatrusipoezie.wordpress.com
