Mariana Rogoz Stratulat 
Uneori
am sentimentul
că am murit,
că mă preling
printr-o spirală…
Ameţesc,
vreau să mă sprijin
de un copac,
de un zid,
de o literă…
de ceva.
Dar toate lipsesc.
Mă târăsc
prin sala tronului.
Mai multe cadâne
dansează
în faţa sultanului.
Aş vrea să rămân
dar sunt aruncată
în noroiul cifrelor.
Ploaia mă spală
de pătrate
şi izurile prostiei,
de minciuni
şi păcate…
Mă opresc
într-un cerc
şi gingaşa moarte
mă împarte
la păsări şi peşti,
la orbi şi poveşti…
