Scrisori de ceață

Scriam cu stropii toamnei
noi nu știam cuvinte,
din sevă de tăcere
ne aprindeam sărut,
se prelungeau senine
cu ropot lin, fierbinte,
doar mângâieri de ape
făcând din picuri, scut.
Mă-nfioram a tine
prinzând în inimi vraja
iubirii noastre calde
ce tremura sub ram,
simțeam cărări de frunze
purtând tăcute coaja
acestei ultimi clipe
în care ne-nveleam.
Tu tremurai a viscol
pierdut în lumi de gheață,
și te țineai de frâul
caleștii cu ninsori,
din cerul tău de vise
cădeau scrisori de ceață,
doar ca să-mi spui că astăzi
vei ține-n palme nori.

Sursa foto: 3.bp.blogspot.com