Salbă

Trecem pe diacritice, scurt și la obiect, cât mai pe înțeles: se iau câteva clipe dintr-o dimineață anume, aceea ce se vrea memorabilă prin răsfățul simțurilor trezite la o realitate acceptabilă. Percepția radiind de prin fiecare celulă, se autoanalizează cu o bucurie ca de revenire acolo unde îi este menit să ajungă fără efort. Deja gândurile își fac loc printre clipele pe care vor să le prindă bine de tot, să le înfășoare ca într-o salbă de mici mărgele strălucitoare, să le agațe prin puterea literelor scrise, undeva anume (poate la gât, sau poate chiar în părul ridicat de pe umeri către înaltul detașării de cotidian). Până și gândurile obișnuite să alerge în toate direcțiile se cumințesc, se supun, capitulează în fața strălucirii clipelor liniștite în însăși sinea lor. Gânduri, clipe, ochi, părul ridicat, moment de pace. Liber la viață! Oricine poate să fie pe unde o fi să fie!

 Doar clipele acestea s-au agățat de lumina strălucitoare a câtorva litere trecute pe diacritice, de dragul lui ăăăăăă…Sau de dragul lui țțțțțțțț ! De ce nu, chiar și de dragul lui șșșșșșșșș…

Sursa foto: 3.bp.blogspot.com