Gabriela BalanGabriela Balan
03.01.2016

Să poezim

hai să poezim zic eu tu hai să poenoaptem

nu te mira că mai am doar un deget la mâna stângă

întâmplător doar inelarul

pe celelalte patru le-am trimis la păscut

iarba zânelor pe rând numărând

anii de dor cum retezam petale de margaretă

în joaca de-a mă iubeşte nu mă iubeşte

şi iată-mă acum muşc din cer

nu te teme nu se sfârşeşte merg pe drum

şi unde scuip o stea răsare altul

ca o mlădiţă de copac din care furam mere coapte

până când într-o noapte mi-ai înghiţit inima

ai desenat-o în locul lunii să o latre câinii

şi n-a mai răsărit nimic din ea

 

nu te mai pot vrăji nu mai suntem copii

mai ştii altădată furam scări de coşari

împrăştiam norii furam aripi de vulturi în zbor

mi le legam de picior reuşeam să zbor

doar când strigai la mine să cobor

trece timpul de când îmi amintesc

am mai tăiat un deget încă un an de dor

păstrează tu ce-a mai rămas din corpul meu

amanetează-l vinde-l fă-l cadou

împăştie-l în cuvinte

lasă-mi mâna dreaptă cu care scriu

şi hai să poezim înainte

Sursa foto: bodygeek.ro