Să nu ne ferim de suferinţă,
ea este pământul cu morţi ai ierburilor
şi cerul cu zei al vederii.
Ea este focul mortal născător al luminilor,
ea este patul cel putred al duhorilor
care-adormind se schimbă-n miresme
şi în parfume.
Să nu ne ferim de durere,
ea este gura de sânge a cântecelor…
Urletul naşte îngeri şi iepuri deopotrivă
şi crivăţ cu vulturii îngropaţi înlăuntru-i.
Durerea e cea care-nroşeşte
piperatele şi iuţile garoafe când le jupoaie
de alb şi de negru.
Nichita Stănescu