Simona BarlaboiUniversule dragă,
Dă-mi calmul furtunii
Și-mi iei, tu, ochii să-i împarți în mii de Galaxii?!
Secunda-mi oprește în căldura îmbrățișării
Pozând dintr-o navă cu licurici armonii,
Iar când îmi privești tu prin pântec
Să-mi fii nebuloasă.
Descarcă-mi emoții și sudoare de-argint
De-un basm să m-agăți ca pe-o broșă divină
Când Eu am nevoie
Să-mi fiu Univers!
