să mă respire ceva cât un puf de păpădie

răsuflu greu

în adâncul trupului îmbătrânesc peisaje

rândunică cu tunica strânsă prea tare la piept –

viața deschide ferestrele să intre aer

plămânii respiră ușurați miros de gutui copt

o mulțumire de sine desface cămașa

strugurii năvălesc sparg pereții de ceară

dincolo de podgoria ghilotinată

se umplu de văzduh cămările de vară

umbra râde ca o nebună scăpată din sicriu

fără să vadă câtă toamnă crește la tâmplă

câtă iarnă e pregătită să latre

printre mugurii răzvrătiți până la os

un duh de primăvară bătrână

cu un ram de cais în piept

mă sărută pe frunte

o zodie amânată mă cheamă

strâng sufletul ca pe un ghem de pluș

miresme de mâini plecate mă străbat

zi și noapte

plouă

îmi plouă

cerul vânăt măsoară dorul

cu pumnii strânși

aștept…

Sursa foto: pinterest.com