Ritmul meu

Aici am construit

liniștea scorburii lui Naum

fără temeri,

fără terenuri de vânătoare,

un univers mai sigur,

ferit de protecții infuzate cu

fluidul timpului.

Aici doar eu pătrund

fără parolă

la orice oră ascultând

ritmul creșterii în ere

geometrii fixate-n sfere și fractali

sentimentali

căutați în scoici sau mituri

fanteziste răsturnări

cu cerneli în călimări, crizanteme

zgribulite

în grădinile-adormite…

toamna aducându-le

soare blând și noaptea ploi.

În fereastra mea deschisă

vine-o porumbiță albă și mă-ntreabă

de nevoi, de semințe și-un culcuș

o primesc

și ea-mi aduce liniștea și graiul dulce

să recuperez tăcerea zilelor, secundelor

fără umbre

sau chenare, doar cu ritmuri ancestrale

și peronul gărilor adunate-n inimă,

gările, plecările…