Redivivus, Menilmontant

Grădina suspendată,
la etajul trei
al casei din Menilmontant
te-ademenește dezbrăcată
sub pulberea portocalie
căzută dintr-o bolnavă
galaxie
sâmburi din lumina lunii,
înverzesc peste pământ,
par monede cât
ochiul unui zeu șugubăț
moneda prezentului o port și eu
în buzunar, trage greu
va trebui s-o investesc, sau
s-o schimb
în vreo plată străină
ferită de rugină
aș putea să licitez
portretul bancherului
Prosper Enfantin,
fandosit în robă purpurie
cu centură albastră din satin
sau să aleg de pe raft,
statueta vreunei entități prăfuite
cu brațe sfrijite
mirosind a timp învechit….
Pe strada Menilmontant,
poți deveni umbra mea,
va trebui
să nu pierd ocazia,
de-a face un târg cu viitorul
chiar dacă disproporționat,
sau păgubos și ciudat
va trebui să cumpăr monede
cu noi insemne,
fie cuminți sau rebele
să zicem, o fântână
din care să răsară stele
hipnotizante, peste cafenele
în Menilmontant
unde-a cântat Edith Piaf
din grădina suspendată,
orașul se-arată a fi
o scenă patetică
actorii, o lume amestecată
toul se vinde, totul se cumpără
afacerea timpului,
nu-i pentru mine
mi-ai spune
îmi pare indecent să revin
după un veac și un pic
fără tine și fără monezi de colecție
doar cu niște parale
care nu-mi ajung să răscumpăr
numele prezenței tale
din bulboana unui verb
purtat la cingătoare
de hoașca fără tovărășie
voi preface monezile
în păsări și cuib
lângă tine, în veșnicie.