Răstignită în mine (mov din mine, albastru din tine)

din zâmbetul tău

obraznic,

din puful de pe ceafa ta,

nevinovat,

și din mătasea de sub sânii tăi,

mătăsoasă (cum naiba altfel),

mi’am făcut rogojină

ca să’mi reazem

osemintele

de’a lungul sărăciei din

coșul pieptului ăsta al meu

atât de plin de fărădetine.

Am așternut’o lumilor albastre

și te’am lăsat să te

răstignești mov

în mine.

niște îngeri,

sublimi dușmani de amor,

s’au îndurat

și m’au învățat să mă priponesc

pe veci în tine…

doare rău, dar doare atât de bine…

în rest,

în vreme ce mă mor solitar

de tine,

da, chiar de tine,

constat că nu mă deranjează deloc,

compania mea.

dezarmurat de fericire,

pironit în irecuperabil,

mă bălăcesc artezian,

scandalos de împintenat,

gata de turnir,

în apele noastre,

mov din mine, albastru din tine.

Sursa foto: http://www.mathworks.com/matlabcentral/mlc-downloads/downloads/submissions/19258/versions/3/previews/youtube/youtube/html/demo_upload_02.png