Carmen Constantinescu
Oare există Rai sau Iad? Rău sau bun? Bine și rău?
Unde este așezat Raiul? Stă alături de Iad?
Mă uit la cer și mă gândesc la norii pe care îi văd zilnic pe cer. Ce ar fi atât de gândit la niște nori? Îmi imaginez ce bine așezat trebuie să fi fost Raiul în mulțimea de norișori pufoși și albicioși. Noaptea Raiul doarme? Se trezește Iadul? Dar dacă mai există și o altă formă ciudată de entitate, și eu nu am aflat? Poate nu merg nici în Iad și nici în Rai. Doar merg pe un tărâm paralel cu aceste două lumi, dacă pot fi numite lumi.
Există locuri în care am fost și am simțit prezența Raiului și Iadului în aceleași secunde. Sau sunt doar în capul meu Raiul și Iadul? Gândurile mele determină existența Raiului și Iadului.
Când sunt blândă cu mine mă aflu în Rai, iar când furia și neputința îmi inundă toate gândurile mă lupt cu Iadul din viața mea.
Realizările vieții sunt un al doilea Iad ascuns și prefăcut în Rai. Sunt speriată când mă aflu în Rai pentru că Iadul e mereu în umbră și tiptil se furișează în mijlocul minții mele.
Noaptea nu e doar Iadul treaz, ci și Raiul e acolo treaz.
Dacă trecutul îmi este un mic Iad creat de alții și proiectat pe viața mea, atunci prezentul îmi devine Rai doar dacă las Iadul din trecut să fie șters definitiv, însă e atât de puternic Iadul din trecut ca nu trece o zi sa nu mă lase prea mult să stau în Rai.
Sunt unul dintre oamenii care crede în existența Raiului și Iadului, doar că acestea coexistă pe pământ printre oameni. Există în viața mea secundă de secundă. Raiul și Iadul mi-au scris destinul, mi-au trasat destinul. Raiul și Iadul au sălășuit în oamenii pe care i-am cunoscut.
Nu am făcut o retrospectivă să văd puterea unuia sau a altuia.
Raiul a fost prea generos cu mine în multe secunde vitale ale vieții și Iadul m-a proiectat pe un zid al neputinței, cu prea mulți spini otrăvitori.
Aș vrea să cred că undeva mai există și o altă lume, o altă formă ciudată de entitate și un tărâm paralel, în care Iadul și Raiul să nu coexiste.
