Primăvara uitării

primăvara asta aprinzând duminici

peste respiraţii bete de culori,

face toţi copacii ameţiţi de vrajă

să recite-n taină versuri despre flori.

trecerea luminii printre umbre tulburi

face să îmi curgă sângele-ntr-un dor

dezlegând şuviţe de senin din ceruri,

îngeresc de-albastru zboară un cocor.

curge o lumină sfârâind de viaţă

peste răni ce urlă-n mine ca un lup,

strânse-n tâmpla vremii, visele de-a valma

fremătând speranţe, din neant erup

şi-mi dezleagă parcă depărtări uitate,

îţi mai şterge urma-n care am tot rămas –

primăvara asta cu-ale ei duminici

despleteşte verde fiecare ceas

şi te uit – mireasma asta călătoare

dincolo de tine ţipă a poem.

printre ierburi nalte mângâie lumina

clipa cursă-n rană când nu te mai chem

şi te uit sub pleoapă şi te uit in gând

şi te scot din mine inimi despicând

şi te sterg din toate câte nu-şi au rost

şi te scurg din aripi ca şi cum n-ai fost.

Sursa foto: verticalonline.ro