Ion Țoanță
Când te-am întâlnit,
iubito,
eram atât de bătrân,
timpul așternuse
fără milă
pături albe
peste trupu-mi
ca zăpezile
din Killimanjaro,
dar acum,
tu cu arcuirea trupului
m-ai renăscut din flori
de cireș,
dulce mi-e primăvara
cu tine,
„ou sont les neige d’antan”
mi se pare un refren
desuet
Sursa foto: pinterest.com
