Costel Zăgan 
Acasă, 18.03.2020
Dragi copii!
Nici bine nu m-am despărțit de școală și brusc mi s-a făcut un dor nebun de voi, de neliniștea voastră zgomotoasă, de surâsul vostru agresiv și de tăcerile voastre cu o mie și unul de subînțelesuri!
Și începe să mă colinde nu un dor abstract, ci unul foarte, foarte concret, având, bineînțeles toate numele voastre:
Iuliana Naomi Daria Alexandru Beniamin Iosif Emanuel Daniel Ligia-Naomi Betuela Magda Noielia Andreea Lorena Onisim Abel-Elisei Luisa Delia Alexandru Larisa Ema Ruben Ruben-Emanuel Teofil Mario Ruben-Edy Debora Iulian Emanuel Diana Sabin Loredana Andrei Claudiu Amalia Filip ………………………………………………….
Citez din memorie:
„Pentru mine, Mama este cea mai minunată ființă.
Ea mă iubește și eu la fel.
În fiecare seară, când ajung de la școală, îmi pregătește prăjituri.
Nimic n-aș schimba din asta!”
Nici eu, fostul vostru profesor de română, nu aș schimba nimic.
Absolut nimic.
