Poveste de iarnă

Deşi epilogul îl amânăm

cu fiecare clipă furată,

nu noi am inventat povestea-n doi.

Îngerii ne întorc spre incipit,

unde cuvintele ne reamintesc

cât ne iubeam…

Lasă iernile blânde, Doamne,

să topească gheaţa într-un sărut,

să crească mugurii.

El nu vine aprins ca un soare de vară,

ci întârzie-n lumina lunii,

precum un vis,

ce se repetă la infinit,

să putem învăţa pe de rost

legile inimii.

Călcăm cu tălpile pe cioburi de stele,

povestea se prelungeşte

dincolo de amurgul-sfetnic al miracolelor.

Ia-mă pe aripile tale,

unicorn visat!

Du-mă, acolo unde sufletele

ni se deschid spre iubire

şi vindecă-mă cu o poveste de iarnă.

Sursa foto: media.tvrinfo.ro