Dumitru SârghieDumitru Sârghie
18.05.2016

Poveste cu zmei

Cadavrul vieţii româneşti e încă viu,
deşi, în toate aspiraţiile noastre,
nu găseşti niciun licăr de dizidenţă…

Ascunşi în faldurile Puterii,
zmeii ne-au sigilat bibliotecile,
ne-au masacrat pădurile,
ne-au jefuit votul,
au spoliat ţara
şi ne-au violat fecioarele!

Doctor în indolenţă şi mârlănie,
primitiv şi cinic,
dumnezeul zmeilor noştri
tace şi face…
internând România într-o iluzie
şi exploatându-ne nefericirea.

Această sfâşietoare convieţuire
între oameni şi zmei
poate fi zugrăvită fidel doar de
Picasso, Goya şi Gaudi,
fiindcă doar ei ştiu să imortalizeze
complicităţile şi stările de spirit
din tărâmurile putreziciunii…

Zmeii noştri merg mână în mână
cu victimele lor, cu noi adică,
iar noi, laşi şi lipsiţi de demnitate,
îi aplaudăm şi devenim, rând pe rând,
purtătorii lor de cuvânt!

Această stare de umilinţă
ţine de resemnarea noastră mioritică,
de obedienţa noastră istorică,
de acceptarea nedreptăţii
ridicată la rang de lege…

Suntem zilieri la Crescătoria Publică de Zmei,
hrănim puii de zmei cu sângele nostru,
puii de zmei pe care îi vom venera, mâine,
cu aplauze naţionale,
aşa cum i-am venerat şi pe părinţii lor,
zmeii – supremi,
cei care au împuşcat democraţia
în şedinţele reunite ale Parlamentului României!

Anul 2016 – an de ticăloşie şi ruşine naţională,
cu zmei în călduri….
cu alegeri locale şi parlamentare
deja furate!

Sursa foto: pinterest.com