Poveste

Din cer tu vii de Sărbători
cu toate-n coș și-n suflet taina,
nădejdea modelăm în zori,
nălucă pleci, pe umeri haina.

Eu nu mai știu la Vingard drumul,
cu lacăt trist povestea-nchisă,
și cine să-mi înalțe zborul,
se pierde-n lacrimi vocea stinsă.

Tu poți în zbor să-ntinzi aripa,
măcar în umbre-ți saltă jocul,
să prinzi flămând de dor iar clipa,
și flautul să-ți stingă focul.

Și gândul ni se va-ndrepta
spre lupii pustnici din Dumbravă
din zborul tău te vor chema
tu, flutur alb, plecat în slavă.

Și cine să aprindă vraja
volanului întors ard Ving,
de parcă ai cuprinde coaja
cu universu-n nuca* Hawking.

Îmi trece viața, ars pustiul
tu zmeu plecat în alte zodii,
și cine să asculte graiul
rostit de stele-ascunse-n rodii.

Sursa foto: tonica.ro