Mihaela Hură
Lumea din stiloul meu
a tăcut.
N-am mai știut
unde-s toți și unde-s eu.
Ce tot cauți, surd și mut?
Pe Dumnezeu.
Pân-acum nu l-ai știut?
L-am știut, dar vezi, că-i greu
să te-mpiedici mai mereu
în cuvinte
fără minte
și în soare,
și în mare,
și s-o iei de la-nceput
cu tot pasul neștiut.
Du-ți cuvintele departe,
într-o carte
de povești
pentru când o să mai crești.
