Porțile raiului pământesc

Sculptez clipa

în care aerul dintre noi a încremenit.

Vibrațiile subtile ale pietrelor martor

șoptesc simfonia dorurilor împietrite.

Din priviri zvâcnește focul vulcanic

al atracțiilor incandescente

țintuite sub placa tectonică a așteptărilor deșarte.

Rezonanța noastră animalică

e aparent telurică;

provine din pulsiunile adâncurilor,

din magma sexualității dezlănțuite.

Doar dansul extatic al trupurilor

e reverberat de ciocnirile diafane ale norilor

și energia cerurilor pogorâtă pe pământ.

Șiroaie divine se preling

prin carnea înfierbântată a patimilor.

Porțile raiului pământesc se întredeschid

penetrate de rouă fecundă

a dimineților nesfârșite.

Trăim clipa desăvârșitei contopiri

când secunda ta și secunda mea

se împreunează în eternitate.

Juisăm prin limbile de foc

ale uitării de sine

împerecheați în magia corpului unic.