Ion Țoanță
La curtea regelui Grigore,
cel rănit la picior
într-o bătălie
de-o juma’ de zi,
printer demoazele de pripas
şi matroane
răstignite prin conclave,
îşi făcea veacul
un cavaler rătăcit
ce-şi spunea poet,
“cum vine, bă, aia, poiet”?
întrebau, intrigaţi, curtenii,
“adica, tu ce produci, mă,
otreapă intelectuală”?
“eu topesc raza de la răsărit
şi o împletesc cu zenitul,
hrănesc muza
cu petale de curcubeu”
explica retoric,
poetul,
în vreme ce regele
îl alunga şi-l rechema
de fiecare dată
când poftea să scrie
textul vreunui decret
prin care scotea cultura
în afara legii,
după care-l renega
onomatopeic,
pe bietul poet,
înger trist
fără de ţară!
Foto: Andi Spot
