Carmen Sorescu 
Aș fi vrut să scriu despre tine cum doar o singură dată s-ar fi putut scrie
Când ai fi citit primul rând să crezi că citești Biblia sau Cartea morților
Aș fi vrut să te strâng până când carnea ta intra într-a mea și eram deodată
Două roți dințate ale aceluiași mecanism livresc, elemente concrete
Abstracte, unite într-un tot organic, pulsatil, aș fi vrut să te țin
În sângele meu, împreună am fi inventat concepte, filosofii despre
Cum este să ai patru mâini care zi de zi sapă una în alta ca apele-n nisip
Ne-am fi obișnuit repede și cu două inimi, când una dormea alta stătea trează
Și tot așa, făceam cu rândul în viață, în moarte, le-am fi îmbinat perfect
Ne-am fi mulțumit cu o fericire rotundă, de plastic, modelată după forma dorită
Undeva departe e o lume unde peștii vin la mal și cer mâncare ca niște copii
Deporați pe uscat din adâncurile ființei, și chiar dacă privești prin gaura cheii
În astfel de momente nu vei ști niciodată cum e să fiu iar copil
Și-mi albesc la râu măduva spinării doar pentu tine
Sursa foto: clipart.me
