Poem

nu ştiu cum arată o zi de vineri. mi-am dorit mereu

un balansoar. să aţipesc învelită cu pătura de lână împletită

cum miroase ieri s-a dat ora înapoi adică

ora 4 a devenit ora 3.

beau cafeaua pe balconul scorojit de ploi. pe peretele de cărămidă

un afiş cu mariana, marin şi virgil.

îl văd pe bătrânul din faţa magazinului cu pantofi sport

nu poate să treacă strada. domnul rotaru aşa îi spunem noi

nu mai are răbdare picioarele îl dor mă strigă disperat la telefon

în fiecare zi de luni la aceeaşi oră

merge cu bastonul lui vechi face ameninţător semne celor grăbiţi

îmi povesteşte despre viaţa lui

maşinile claxonează

şi-a iubit nevasta.

dimineaţă, în debara

scotoceam după umbrela albastră cu mâner de lemn de la bunicu radu.

am găsit sania cea veche.

Foto: Andi Spot