Deși vedeai cât îți era de greu
ultimul dintre gânduri
cel care chiar atunci
părea cumva să treacă
prin palme de nisip
N-ai mai lăsat în fața mea deschisă
pe drumul reîntors
din val spre crizanteme
ușa din umbra neagră
Ci ai trimis târziu o ploaie ca de sare
care m-a împărțit în zeci de focuri reci
De parcă n-ai fi vrut să văd cum tu
de fapt
n-ai fi dorit să plec o clipă mai devreme
de cel mai singur gând
din cel mai singur pas
(imagine de pe: afremov.com )