Emanuela Bușoi 
Mereu reîncepute valurile
se rostogolesc iar şi iar
spre infinit şi spre eternitate.
Vântul
le face să danseze aşa cum le cântă
la suprafaţă numai
în abis nu el e regele.
Clipocitul inventarului de gonflabile de
broaşte ţestoase submarine în miniatură
flamingo roz
le însoţeşte provizoriu sub cerul
brăzdat de păsări în zbor lin fără elan
cu aripi de plexiglas
la înălţimi penibile.
Azi e rândul valurilor înspumate
să biciuiască
coapse pântece rotunjite născătoare
des trupuri arămii
sub raze de soare viitoare
invadatori de plaje cu acelaşi nisip auriu ori roşiatic cu acelaşi pietriş
ce îngreunează înaintarea spre mare
unui ponei ţinut de căpăstru
în aşteptarea
micului călăreţ matinal.
Fereşte-te de apa între ape
scăldată de umbre ivite din adâncuri
în plin soare.
Doi fraţi făţarnici
clociţi între straturi grele de apă
dinspre bancuri albe de nisip
de sens opus
curenţi de reîntoarcere.
N-ai cum să te împotriveşti înotând împotriva curentului
coşciugul lichid pentru tine pregătit
te împinge
spre alba poartă cu deschidere în preajma
luceafărului de dimineaţă.
Cu puţin noroc te întorci sigur
la maya
la maya de toate zilele.
Nu uita să te laşi în voia curentului
infinită moarte eternă reîntoarcere
fâşia de plajă e pe aproape.
Sur les traces de Hermann Hesse
Toujours recommencées les vagues
roulent encore et encore
vers l’infini et vers l’éternité.
Le vent les pousse à danser comme il leur chante
à la surface seulement
ce n’est pas lui le roi en abymes.
Le clapotis de l’inventaire des gonflables des
tortues sousmarines
flamants roses
les accompagnent prvisoirement sous le ciel
sillonné par les oiseaux en plexiglas
à des hauteurs pénibles.
Aujourd’hui c’est le tour des vagues écumentes
de cingler
des cuisses des ventres arrondis mettant au monde
des corps bronzés
sous le rayon des soleils futures
envahisseurs des plages au même sable doré ou rougeâtre ou bien avec des cailloux
qui rend difficile l’avancement vers la mer
un poney tenu par la bride est
dans l’attente
du petit cavalier matinal.
Evite l’eau d’entre les eaux
baignée par l’ombre surgie des profondeurs
en plein soleil.
Deux frères
couvés sous des couches lourdes d’eau
au-delà des bancs de sable
de sens opposé
les courents de retour.
Tu n’as pas comment tenir tête en nageant contre le courant
bière liquide pour toi préparée
te pousse
vers la porte blanche s’ouvrant aux alentours de
l’étoile du berger.
Avec un peu de veine on revient
à la maya
la maya de tous les jours,
N’oublie pas de te laisser au gré du courant
l’infinie mort l’éternel retour
c’est tout près le lopin de plage.
