Pe țărmul sufletului

Pe țărmul sufletului

crucile au strigat într-o noapte

o să treacă

și au trecut

era o lume strâmtă, prea strâmbă pentru mine

când căutam cuvinte goale printre paie

aici mi-e frig și mă scufund la fiecare pas în era glaciară

tremurau mâinile în actul creației

era sânge pe aripi

pășeam printre oameni

etern necunoscut între străini

în urmă au rămas doar pagini roase

uneori mă ascundeam printre retine opace

să nu văd sufletele despuiate

căutam un val să spăl nopțile pierdute

mă loveam de mal la final

ploua cu triste anotimpuri în cetate

eram un pescăruș pribeag cu aripi arse

mă rătăceam într-un gând în decoruri schioape

așteptam ziua de mâine pe cioturi de suflet

mă ardea flacăra din suflet

mă întorceam către mare și ceream o mare mai mare

se moare în cetate, se moare mereu

cuvintele s-au uscat și smoala mă doare

să zbor nu mai pot

dar pot să mai umblu

azi mor în ultim suspin la marginea lumii

dar ce este lumea decât un tragic decor

mă întorc către cer și plâng ca nebunii

azi pier în pragul porții, că viața e un joc

și dacă mi se dă să plec, așa e datul sorții

să beau în noaptea asta pelin cu morții

în viața asta fără de noroc

plângeau cuvintele nescrise

eu mai scriam un ultim rând

pe crucea unde cuiele plângeau

nu pot să zbor și mor la țărm de mare

fără lacrimi, fără soare

nu pot să zbor și totuși voi veni

mă voi întoarce în zbor

voi presăra peste oase calcinate

lumina vie a iubirii

și voi renaște în toate

Sursa foto: kudika.ro