Elena Uzun
Trăiesc într-un orăşel mic, pentru mulţi din afară aproape necunoscut, în care locuitorii se cunosc unii cu ceilalţi, în care nimic nu se poate tăinui şi care e foarte drag sufletului meu. Motivele? Irelevante acum. Ce vreau să spun este că acest oraş, ca întreagă Dobrogea de altfel, este un exemplu de trai în comun. Un exemplu pentru toate naţionalităţile conlocuitoare din România de.. “Aşa da!”
Dobrogea este de departe cea mai cosmopolită regiune a statului român, locul în care se împletesc cele mai multe naţionalităţi de pe întreg teritoriul românesc, locul unde trăiesc aproximativ 18 etnii cu tradiţii culturale, lingvistice şi religioase specifice, care nu au nicio problemă în a convieţui armonios în permanenţă şi între care competiţiile de orice fel sunt constructive. Faptul care primează este, mai înainte de toate, calitatea umană a individului. Fiecare etnie a contribuit la culoarea locală cu specificul său. Tradiţiile, obiceiurile şi sărbătorile unora sunt prilej de bucurie şi de îmbogăţire atât pentru unii, cât şi pentru ceilalţi.
Ce poate fi mai frumos decât o urare adresată unui prieten musulman de un creştin ortodox cu ocazia uneia dintre cele două mari sărbători islamice: Kurban Bayramı „Sărbătoarea Sacrificiului” şi Iftar Bayramı „Sărbătoarea Ruperii Postului”? Aţi gustat ceva mai dulce decât însiropatele baclavale ori sarailii preparate de gospodinele casei din comunitatea turco-tătară? Eu una nu voi uita niciodată cum nou-venită în Dobrogea, primii prieteni de suflet pe care i-am avut au fost cei din comunitatea turco-tătară. Ne veseleam cu toţii în jurul bradului de Crăciun şi ascultam colinde, atât în casele românilor, cât şi în casele turco-tătarilor. Cu ocazia Sărbătorilor Pascale împărţeam din cozonacul cu nucă şi ciocneam ouă roşii cu prietenii musulmani. Aceştia întorceau gestul îndulcindu-ne sufletul cu halva, prăjiturele cu iaurt… şi alte minunate dulciuri la sărbătorile lor. Iar vineri seara dansam împreună, creştini şi musulmani, la nunţile de fete.
Astăzi, chiar dacă s-au mai pierdut din obiceiuri, ne întâlnim în cadru intim sau oficial cu aceeaşi plăcere. Asist cu mare încântare la spectacole, expoziţii, târguri tradiţionale (ca Panairul), lupte ori serbări de sfârşit de an şcolar. Toate evenimentele care se petrec pe tărâm dobrogeam curg într-o armonioasă împletire, prilej de a te bucura alături de copiii şi tinerii din comunităţile conlocuitoare de chiar bucuria lor.
Comunitatea armânescă surprinde mereu cu frumoasele dansuri şi cântece tradiţionale. Comunitatea grecească, de asemenea. Cea a ruşilor lipoveni, alături de cea a românilor, impresionează prin bogăţia de culori a costumelor populare, dar şi a preparatelor tradiţionale. Nu-i uit nici pe cei din comunitatea rromă care îşi prezintă tradiţile şi obiceiurile (într-o veselie molipsitoare) legate de dans şi cântec, în special, dar şi de meşteşugurile pe care le-au păstrat din generaţie în generaţie şi de care sunt nespus de mândri. Tradiţii şi obiceiuri spectaculoase regăsim şi în cadrul altor etnii reprezentate de: bulgari, ucraineni, armeni, germani, italieni, arabi, maghiari, evrei – sper că n-am uitat pe cineva. Cu toţii au devenit fraţi buni. Şi cel mai mare merit al acestora este modul în care au ştiut să promoveze toleranţa, convieţuirea paşnică, dialogul şi mai ales dragostea! Astfel, a luat naştere o egalitate umană atât în faţa drepturilor, cât şi a îndatoririlor, indiferent de apartenenţa naţională.
Dobrogenii au învăţat să trăiască, să se iubescă, să se ajute de-a lungul sutelor de ani impregnând Dobrogei un aer exotic cu iz oriental, aşa încât astăzi, pe fondul atâtor conflicte internaţionale şi religioase ce au loc în Europa şi Orientul Mijlociu, locuitorii de la malul mării trăiesc într-un mozaic de religii… în bună PACE.
Ce ne opreşte dar, a trăi cu totii în armonie şi în pace pe întreg Pământul? Când vom înceta a mai fi nepăsători la cel de lângă noi? Fie el de aproape ori de departe. Când va înceta vărsarea de sânge nevinovat? Când ne vom ști copiii în siguranță? Ajunge! Nu, terorii! Nu, crimelor! Da, prieteniei! Da, bunei conviețuiri între persoane! Da, pentru schimbul de idei și acceptarea valorilor celuilalt! Suntem oameni, înainte de toate. Nu contează sângele, religia, granița, ci dragostea, iubirea de oameni.
Sursa foto: http://www.observatordebacau.ro/wp-content/uploads/2015/07/prietenie.jpg
