Dumitru SârghieDumitru Sârghie
11.05.2016

Păstorul de fluturi…

Cum zboară fluturii multicolori,
peste pustiul materiei!
Fâlfâirile lor aromate
ne lasă în urmă erotici purificate…

Dans frenetic, arteziene de fluturi,
care împacă dragostea cu lumea
şi polenizează temeliile lui Dumnezeu,
adică sufletele poeţilor plecaţi în Elizeu!

Aerul susură policrom şi dantelat,
în sensul luminii,
cu fluturi plouă,-n dulce feleşag,
extaz divin – nectar şi elixir,
polen pe aripe, pe frunze, în zig – zag,
pe crini, pe maci, pe ochi şi pe zorele,
şi duhul lor se-nalţă pân’ la stele…
De dor, o Doamne, înflorit-au spinii!

Fluturii – reporteri ai eternităţii,
iluminări şi pierzanii în drumul spre cer,
cântecul lor imaterial mi se tânguie-n suflet,
viaţa-i un fluture, e eter, e mister…

Gânduri fulgurante – fluturii sunt sublimul
la îndemâna poeziei distilate,
sunt metafizica unor visări ondulate,
iar eu, cu biciul meu din flori de cicoare,
îi mân, valuri – valuri, spre sânii de piatră
ai muzei mele…
Nemuritoare!

Sursa foto: pinterest.com