în rochie albastră de ozon
și soarele pe frunte
nu părea
un animal închis în grădina zoologică
şi nici o pată de culoare
printre palate, case şi străzi
o graţie verde, umbrită
împodobită de păsări şi flori uitate
pe tronul unei stânci mai vechi decât dinastiile
pădurea din mijlocul oraşului te învaţă smerenia
nu ai îndrăzni să îi spui acestei vietăţi seculare
rezervaţie şi nici parc
dar poţi să faci o vizită măreţiei
aici vei găsi sensul adânc
coabitarea omului primordial
şi a celui modern
vei găsi poteca pe care stau de vorbă
haloul vieţii tale ca un albuş de ou
în care creşti hoinar
și inima pe care o ascunzi când vorbești
Sursa foto: http://cdn.toxel.ro/