Radu Matei TodoranUn cerc de cenuşă
sunt drumurile noastre
proptite-n iluzii
gările sunt pustiuri
încă populate
şi podurile întind
speranţe între maluri vitrege
trenurile înnoadă fumuri
de destine plictisite
şi omul de ceară
ascuns printre geruri
visează un foc de moarte
ca să se scurgă-n măşti
de călăi însetaţi.
