Ohaba

Nepreţuita mea viaţă

Culeasă literă cu literă în Cartea

Cu primele zece pagini lipsă,

Cu ultimele zece pagini smulse.

Ohaba,

Şirag de aprinşi maci roşii

La gâtul calului alb ce nu o dată

S-a visat inorog neiubit de potop,

Iar acum paşte mustoasa iarbă crudă

Înmulţită de ploaia reiterată din primăvara aceasta.

Ohaba,

Zbor împlinit

Dinspre mine spre Canalul Panama,

Dinspre mine spre Boston.

De unde am venit?

Cele zece pagini lipsă de la început

Precizau desigur în amănunt

Fiecare pas de dinainte de pornirea mea în viaţă.

Încotro mă îndrept?

Cine, pe furiş, a rupt cele din urmă file

Şi straturi de ochi întredeschişi cu lentile groase dispune

Între mine şi mine?

O! Ochiul albastru năzuit de azur,

HA! Râsul mirare rotundă,

BA! Ba nu!? Ba da!?