Mădălina Bărbulescu 
Te-am găsit în sarea udă a ochilor mei,
când stăruiau mirajul zidirii unui suflet
din negrăitul nisipului,
din zgârcenia timpului…
Te-am găsit sprijinit pe gura-mi vinovată
de zâmbetul mlădiu,
pe sorocul gândului cadiu,
pe vârtoasele-mi coapse, mugind a delir,
pe sânii tuciurii, desfătați de tainicul zefir;
Te-am găsit pe-un fir de noapte rătăcită
în jindul meu oriental,
în zgăul ruinelor,
horind pe-o buză de santal;
Te-am găsit slovă
în Sura Închinăciunii și a Zorilor,
pulbere țâșnită din Medina sorilor,
oblojind mihrabul simțirii mele…
O, minune fără-mprejurare,
vraciul șoaptelor mirene,
s-a sfârșit chiar setea mea
de-acest sânge obidit
în căușul zbaterii;
Te-am găsit!
Sursa foto: crinaprida.tumblr.com
