Rodica 
Ploaia, mireasă a unui gînd,
ferice gînd întîlnit în alt rînd,
printr-o cafea tremurînd,
pe o terasă cu pomi înflorind,
picura cînd și cînd…
Și era noapte, cînd ploaia zîmbind,
visa omenește, nemaivisînd
la gîndu-i cel mire, acum dormind
îmbrățișat de ea, dar neștiind
cît de blînd…
Și nimeni nimic întrebînd
cum de o nuntă pe pămînt,
mai ceva ca oricînd,
unea o ploaie cu un gînd,
alt cer zămislind…
Sursa foto: saatchiart.com
