Numai prin cuvânt…

Mi-e huma blestemată și-osândit

Mi-e sângele sărat de dor prea mult,

Din mine lipsa ta m-a prigonit

Și nu mai pot tăcerea să-ți ascult.

Mă torc fuior în nopțile senine

Să-i fac din suflet disperării șal

Că n-are marea of, mai mult ca mine,

În valul ce-l doinește către mal!

Ș-atâta alb pulsează-n trupul meu

Că tot mai mult coboară spre pământ,

Deși în piept cresc aripi curcubeu

Mă-nalț la ceruri numai prin cuvânt.

Și mă-nrobesc plecărilor eterne

În rugăciuni citite-n mânăstiri

Când umbra ta dureri în mine cerne

Și-mi vine dor de blânde-ți rostiri.

Sursa foto: str.crestin-ortodox.ro