Ana-Maria Gavril 
Nu ți-e așa de dor de inimile-n șoaptă
Alergânde spre-o veșnică abandonare
A lumii acum sub ploi, acum sub soare,
Alintându-se cu vorbe abia rostite
În amuțita seară de aproape iarnă,
Încât să aburească vinul roșu în pahare,
Să ne-alungim pe-o pagină de noapte
Pictată-n două culori: tu și eu,
Ca un pastel sângerând a vii maci, a viață?
(Sursă foto: www. pinterest.com)
