Nu degeaba n-am vrut să deschid
Geamu-n noaptea vântoasă și rea.
Ca și-atunci, trebuie să ucid
Tot ce-n mine speranța-nvia.
Chinui-mă-va gândul de-atunci
Astă noapte cu ceață și vânt
Și voi arde în lumea-mi de rugi,
Tot ascuns viețuind pe pământ.
În molitva mea fără sfârșit,
De-a ta vrere vrăjmașă-asuprit,
Voi ascunde-al meu gând chinuit,
De jivine și oameni ferit.