Nu credeam

Ascultam poiana în triluri,  pe un ram prins prin seve de astre,  în structuri și-n cuvinte pioși, tresăream peste deal, la morminte.

Fluturi albi rătăcind  se opreau, ne-aruncam cu visele-n iarbă, toporași cu miresme de cer prindeam violet în buchete.

Vino iar cu pletele-n miere! îmi șopteai tu himenopter, cireșe amare nu vrei? zâmbind aprindeai o țigară.

Pașii noștri în joc saltimbanc,  încercai să rămâi cerebral,  prin frunziș noroc volatil, te-am urmat în suișul pieptiș.

Oricum ar fi fost cerul astăzi, furtunos îmi părea, ce tot spun? nu știu ce-am să fac dacă pleci, prin ploi am venit eu cu plânsul.

Nici aici nu-nfloreau trandafirii, la piept ne strângea îndoiala, din ochi mă îngheți cu uitarea,  să cred eu vreodată că pleci?

Pe un câmp cu miros de altare, frângând fraged zbor de albine, împleteam într-un voal praf de stele, să-și lege pământul năframă.

Răsăreai mai înalt decât gândul, munți stâncoși tu puteai răsturna, nori de plumb se-adunau peste creștet, timpul tău scurgea clipa in rem.

Tu râdeai în torente de ploi, gând de zmeu dintr-un nor ivit blând, peste ape albastre plutind, nicicând nu credeam eu că mori!

Îmi vorbeai despre Arcul Polar, nu știai că mă pierzi în item, prin Golful Biscaya treceam, ne prindeau zorii zilei în Brest.

Să ne scalde ploi calde în vis, pe iriși oprim primăvara, să dansăm pe fund de oceane, să ne-ntoarcem popas lângă Sfinx!

Sursa foto: revistacititordeproza.wordpress.com