nu am aflat de unde vine, nici unde pleacă
întristarea
dar umblă vorba că prin gânduri se-aşează uneori
ca sarea cernută prin bătăi de aripi
într-un căuş de pumni
închişi
nu am aflat de unde vine, nici unde pleacă
contopirea
dar umblă vorba că rodirea se crește-n versuri pe alei
șoptind cromatic glas de bucium
doi ochi albaștri
sub un tei
nu am aflat de unde vine, nici unde pleacă
fericirea
dar umblă vorba că se scurge-n secundele de foc deschis
ce se topesc în ritmul nostru
ca lava scursă-n
paradis
Sursa foto: gradina.acasa.ro