Noi doi

Am făcut dragoste deghizați – sfinții ne-au dat cămășile lor
Albul pereților s-a prelins și ne-a acoperit ca o primă zăpadă
Dragostea asta ne-a luat tot aerul, ne-a îngropat de vii
Foșnetul nostru a izbit orașul ca un sunet de clopot
Și oamenii au încetat lucrul și ciorile au croncănit agitate
Toți se uitau spre cer, dragostea noastră rămăsese
Doar o dâră de fum care se pierdea, se pierdea până pe hârtii
Dispărea repede cum dispare mărunțișul aruncat la fântâni când
Trece cortegiul funerar, pentru că da, după dragostea noastră
Plângeam și eu și tu, acum era doar o substanță negricioasă
Care se sfărâma sub degete ca un cărbune pe care vrei să-l pui
Pe foc și nu mai e bun, am făcut dragoste fără carne și fără inimi
Ca fluturii aceia care mor până la asfințit știind că asta a fost tot
Depănând din corpuri fire subțiri, lucioase cu care se scriu
Iubirile în cărțile sacre, am făcut dragoste fără să ne atingem
Mâinile, fără să facem cunoștință și asta a durut cel mai mult

(foto din arhiva personală)