Literatura de azi 
Umbra ta
Să-not din umbra ta, în apa care
— preacredincioasă — scaldă trupul tău şi curge-n pulberi în amiaza mare cum, la picioarele lui
Dumnezeu,
a curs, în rai, când pentru prima dată
mai grea ca aerul, după sărut,
te-ai ridicat din iarbă, arsă toată,
şi hieruvlmilor li s-a părut
că se mai naşte-o stea, în timp ce mie,
orbit de-un soare ce-mi spune că-s gol,
strigându-te, umblând pe-o iarbă vie,
mi se părea că las sub tălpi pârjol;
şi tremuram şi hohoteam şi duhuri
arzându-se de noi cădeau din zbor,
şi se năşteau, mereu mai jos, văzduhuri;
şi tot mai grei, prin limpezimea lor,
noi coboram îmbrăţişaţi, şi apa
divină îţi curgea necontenit
pe şold, şi ţi se umezise pleoapa;
şi apa-ntr-un târziu ne-a izbăvit
pe amândoi de strălucirea noastră,
şi s-a oprit alături, şi-adastă
fidelă, răcoroasă şi albastră
Şi am ştiut atunci că-i umbra ta.
Ștefan Aug. Doinaș
