(după Chopin)
Noaptea se-ntrerupe deodată
timpul nu percepe laolaltă
muntele ce-adoarme într-o baltă
vântul dacă uită să-l mai bată,
Întunericul s-a stins devreme
patimile rod pe nesimțite
prin ungherele deja coclite
numai visul c-aș trăi se teme,
Mă îndoiesc că mâine va fi zi
lumina-n umbra cui am mai ascuns
să-mi țin înfățișarea-ndeajuns
în altă lume când mă voi trezi.