Nocturnă

Prin zăbrelele nopții,

în depărtare

se aude lătratul unui câine

speriat de foșnetul frunzelor zvârcolite

de o pală rătăcită de vânt;

o liniște asurzitoare țiuie

în urechile timpului insomniac.

Un brotăcel rătăcit

printre liane

țopăie a scăpare

din uscatele brazde de pământ

arse de săgețile otrăvite ale vipiei de peste zi;

calupul de întuneric sugrumă visările

unui mânz înțărcat

lângă ieslea cu fân uscat;

un nor rătăcit se joacă

de-a baba oarba

cu farul pământului

așezând o ușoară vată de ceață

peste lanul adormit.

Tainicul ochi veghează somnul

lumii neliniștite,

zvârcolite

de nimicitoare patimi;

bătrânul orologiu bate miezul nopții

anunțând trezirea fantomelor din cimitirul vesel.

Sânzienele se zbenguie fericite

prin poiene ,

așteptând să-i zăpăcească

pe îndrăzneții flăcăi

cu sărutul lor

orbitor.

De pe-o creangă,

câteva zarzăre bine rumenite

cad peste rozele îmbrățișate

de firave raze,

strecurate abil printre brațele pomilor

încărcați cu podoabe aurite.

Trecutul adormit se trezește

și înflorește în prezentul rănit

de neiubit.

Din așternuturi,

un sforăit obosit

sparge tăcerea timpului

amorțit în infinit.

Sursa foto: 3.bp.blogspot.com