Cristina Crețu 
Zac ramuri îmbrăcate în zăpadă,
Mirese îngheţate-n voaluri sparte,
Gerul mai taie o felie-n noapte,
Trec corbii negri şi porniţi pe sfadă.
Cuminţi, aşteaptă-ntr-o încleştare mută,
Şi ninge trist, cu aripi reci de fluturi,
Şi suflul lor pe-alee-ncet îl scuturi,
Strici, fără să vrei, gătelile de nuntă.
La gura sobei, lumini pe obraz
Aştern umbre şi iubiri uitate
Sar din jar, de doruri adunate,
Dar tu eşti trist, ca luna pe pervaz.
Sursa foto:aliceboboc.files.wordpress.com
