Doina BezeaDoina Bezea
02.11.2017

Ningea, cândva

Ningea, cândva, cu zăpezi verzi, strângând pădurea-n scrin de-amiezi, eu, fir de floare-ntr-un ulcior, tu, doar stropindu-mă ușor, pășuni coseai boțind cărări, cu tălpi din veșnicii de zări, strângeai în ace de arici, ninsori verzui de licurici.   Ningea frumos, ningea tăcut, prin gerul unui azimut, eu, înroșindu-mă ușor, tu, doar strângând din maci, un […]