Neputința omului

Sunt peste un milion de momente în viața unui om când se simte trădat de propria simțire, devenind o dezamăgire absolută și irevocabilă pentru cei din jur. Sunt oameni care oricât se străduiesc să facă lucrurile să meargă nu le iese, pur și simplu. Neputința este cea mai nefastă formă de trăire umană din toate câte există.

Neputința să faci ca un om să nu mai te judece. Neputința de a vrea să vindeci pe cineva aflat pe moarte, doar prin câteva cuvinte. Neputința acelui om transformat, desfigurat și tăvălit în propria sa frustrare de a nu se fi realizat în viață.

Focul și apa, demon și înger, cu două fețe, una de apărare și cealaltă de distrugere. Neputința de a stinge și a aprinde. Neputința de a opri ca apa să năvălească haotic, dar și neputința de a o avea.

Neputința omului de a nu găsi calea ce duce către lumină. Pășesc spre lumină sau îi va găsi din nou întunericul dezamăgirii. Neputința omului de a anticipa ce va fi să fie. Neputința aceluia care se luptă să controleze emoțiile și trăirile intime.

Neputința de a avea o putere a demonului interior care să-și salte privirea peste toate răutățile umane.

Ce e dreptatea? Ce e normalitatea? Ce este răzbunarea?

Lupta proprie cu furia interioară demonică. Normalitatea este o învinsă de nedreptate. Răzbunarea e o învingătoare, dar și o prostie pierdută în haosul eșecului uman.

Neputința să umbli în sentimentele altui suflet și a le răvăși. Să nu uităm că neputința e capabilă să creeze haos în viața omului, provocând dezastre emoționale incontrolabile. Neputința, o formă demonică ce poate să distrugă îngerii din oameni și să-i transforme în adevărați demoni.

Dumnezeu le adună, dar le și împrăștie de nu te vezi!

Ce simți când un om îți spune că ești o dezamăgire? Pentru cine să fii o dezamăgire?

În ochii cui să fii? Dacă în ai tăi nu ești?