Iulia Pațiu
în golul dimineții intuind zorii sus
la prima resursă de cer
unde am simțit naturală căldura
mi-am asumat pe scena de luciditate proiectată
rolul de poet
rol cenzurat de auzul personal
dincolo de uzul ochiului absolut
în fond în rolul poetului
ce e important? ce e urgent? ce e grav?
și ce e transcendent?
de fapt la granița invizibilă
cu detectorul de iubire activat
sufletul simte de atâta suferință
cum nu poți suficient exprima
ps
prizonieră prizonierului din rime
prescriu transcriu din cercuri anonime
cuvintele ce trec în diametru pe stradă
și adună
razele de libertate ce cad din mansardă
(Sursa foto: hdwpics.com )
