Mâinile – singurele mele prietene,
sensibile și tremurătoare,
se unesc,
în acorduri de liră,
rugându-se acestui infinit
numit Dumnezeu.
Mâinile îmbrățișează trupuri,
ating tăcerile,
acceptă sacrificii
și umilințe,
se bucură de plăcerile lumii,
de neobosita muncă
și de puterea iubirii
care uzează,
asemenea mâinilor lui Durer.
Neobositele mâini
trebuie mângâiate
și sărutate
pentru viața lor
legată de viețile altora
ca niște slujitoare credincioase.
Ele ne ajută
să ne câștigăm traiul,
să pipăim libertatea,
apoi
deschid drumul ușilor plecării,
cu degetele lor subțiri
îndreptate spre cer
în tainică rugă.
Sursa foto: kudika.ro