Radu Matei TodoranStăteam rătăciți pe mal
unul în fața celuilalt ca niște animale de pradă
ochii tăi verdele infinit îl aruncau peste noi
ochii mei hipnotizați priveau covorul moale al plajei
compus din piei roz de șoareci mici și triști
tu sveltă precum un catarg din lemn de pin
eu biet trubadur cântând în fluiere de soc
Limbile otrăvite ale mării
lingeau nisipul dintre noi
furându-i tăcerea
de pe marginea lumilor ne priveam
tu stâncă demnă și luptătoare
eu lamă de apă mieroasă înșelătoare
care peste ere
te va transforma într-un covor
gri
din piele de șoareci…
