‘Neața, Soare!

Băiatul cu inimă de piatră şi ochi de cicoare

M-aşteptase trei vieți să înălțăm zmee;

Mă iubea! Mă iubea?

” -‘Neața, Soare!”

Şi dimineața, în sfârşit, păşise liberă

Din cea mai pustie închisoare

Cu trepte din mozaicuri de Ravenna

Şi lacăte scandinave.

Mă iubea!

“-‘Neața, Soare! “

Băiatul cu inimă de piatră ,

Căutând câmpuri de maci în zare,

Adormise…trei vieți, lângă fântâna Siloamului;

Aştepta…Aştepta?

“ -‘Neața, Soare!”

Şi câmpul de maci răsărise sub bolta

Primului cer de mai, peste neghine amare,

Cu roiuri de azime şi mâini iertătoare

Ce primeneau dimineața.

“-‘Neața, Soare!”

Băiatul cu inimă de piatră

Şi mâini alteori zdrobitoare,

M-aştepta strângându-mi la piept drumul;

Mă iubea! Mă iubea!

„-Neața, Soare!”

Şi inima îi strigă cu glas de clopot

Într-un început de câte trei ori,

În patru zări,

Şi încă o dată pentru mine:

“-Neața, Soare!”

Foto: Andi Spot