Ana-Maria Gavril 
Rămân prin noi fărâme de trupuri.
Le-adăpostim prin sângele cald.
Își mai aduc aminte de noi de prin
Recile morminte, ne mai strigă,
Cotrobăindu-ne prin vise
Cu mâini întinerite sau zbârcite de timp.
Sub grele zăpezi mormintele-s și ele mai tăcute.
Timpul îmi pare și el ba leneș, ba mut.
Doar sângele clocotește mânat spre margine de timp,
Pocnind în galopu-i secundele grăbite
Ca roibii izbind copite de caldarâm.
Las clipele s-alerge nebune.
Privesc cu dor fărâmele adăpostite-n mine.
M-ascund sub zăpezi să uit că deja e mâine.
E iarnă, secundele s-or troieni.
Va fi mai mult azi,
Ne va fi mai mult timp spre primăveri.
Sursa foto: claudiasofron.files.wordpress.com
